1 Aprilie – Ziua Mondială a Păsărilor

Păsările contează. Zborul, cântecul şi frumuseţea lor încântă şi inspiră, sunt sanitari ai pădurilor, împrăştie seminţe, fertilizează solul, ca adevărate atracţii turistice sprijină economia şi în plus ne dau nenumărate lecţii de viaţă. Ziua Mondială a Păsărilor este sărbătorită încă din anul 1906 şi are la baza Convenţia pentru apărarea păsărilor care promoveză principii legate de importanţa lor în ecosistemul planetei.

Aproape 12% din cele peste 10.000 de specii de păsări din lume sunt în pericol să dispară în următorul secol, iar supravieţuirea lor depinde de sprijinul pe care toţi oamenii planetei trebuie să-l acorde măsurilor de conservare şi protejare a păsărilor.

Cu prilejul acestei sărbători, am organizat o activitate cu genericul Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor!, participanţi – copiii de la Instituţia preşcolară „Îngeraşul”. Micuţii au fost foarte activi şi receptivi la informaţia oferită de bibliotecar. Au numit păsările domestice şi cele sălbatice, păsările sedentare şi cele migratoare şi frumos au caracterizat pasările preferate. De asemenea micuţii s-au arătat foarte îngrijoraţi de păsările care sunt pe cale de dipariţie (cca 1.227 de specii de păsări dintre care cele mai ameninţate sunt: colibriul Choco din Columbia, pescăruşul Sidamo şi cinteza de Galapagos).

Copiii au ascultat cu o mare atenţie curiozităţile despre păsări, oferite de bibliotecar:

 Se spune că dacă păsările zboară cât mai sus pe cer, vremea va fi frumoasă, însă, în

cazul în care acestea zboară aproape de sol e semn că vremea se înrăutăţeşte;

– Proporţional cu dimensiunile ei, o pasăre are nevoie de mai multă mâncare decât un bebeluş sau o pisică.
– Albatroşii pot să doarmă în timp ce zboară cu viteze de până la 40 de kilometri pe oră;
– Prima pasăre domesticită a fost gâscă
– Măcăitul raţei nu are ecou şi acesta este un fapt pe care nici cercetătorii nu-l pot explica
– Lebada sălbatică din Islanda are un cântec excepţional şi plin de forţă şi muzicalitate. Ea este singura pasăre din neamul lebedelor, gâştelor şi raţelor sălbătice înzestrată cu acest talent;
– Potârnichea trăieşte în perechi, bărbătul fiind credincios soţiei;
– Bufniţele îşi răsucesc capul aproape circular, întrucât nu-şi pot mişca ochii. Ochii lor nu sunt rotunzi, ci tubulari.
– Pasărea-liră este o imitatoare neîntrecută şi poate reproduce lătratul câinelui, hohote de râs, ţipete de copii şi cântecele altor păsări;
– Pescăruşul albastru este cea mai răbdătoare pasăre din ţara noastră, stă ore în sir la pândă cu privirea ţintă pe luciul apei, iar dacă nu prinde peştişorul din prima încercare se ia după el, înot, servindu-se de aripi ca de lopeţi.
– Păsările adulte care trăiesc în colonii iau apărarea tuturor puilor;
– Pinguinii îşi cresc puii în adevărăte grădiniţe, sub supravegherea adulţilor;
– Graurii care nu au pui hrănesc puii din cuiburile vecine;
– Păsările migratoare au ordinea de zbor diferită de la o specie la alta. Cocorii, lebedele zboară în unghi, raţele sălbatice una lângă alta în linie dreaptă, gâştele pe o linie oblică, păsările mici zboară în front larg, iar cele mari în stoluri rotunde.

Advertisements