Limba unui popor este istoria lui. Limba nu este a scriitorilor, a savanţilor lingvişti, a învăţătorilor de limbă şi literatură, ea aparţine poporului, celor care au trudit la ea de-a lungul veacurilor, înălţându-i strălucitoarea fiinţă, adică aparţine strămoşilor noştri. Şi mai ales celor care vin după noi. Vorbindu-ne corect şi frumos limba, tinzând a o vorbi corect şi frumos, pomenim astfel pe străbuni, pe cei care au creat… societatea cuvintelor civilizate. Uitând un cuvânt trebuincios, o expresie din comoara graiului matern, uiţi ceva din istoria poporului tău.
Grigore Vieru
După ani şi ani de lupte, limba română a revenit la ea acasă. Pe 31 august vom marca sărbătoarea Limba noastră, vom marca 25 de anide la revenirea la grafia latină, de la începutul reformării culturale şi spirituale a poporului nostru.
Cu ocazia apropierii sărbătorii naţionale, am organizat o activitate cu genericul Preafrumoasa noastră limbă, în cadrul căreia am discutat despre lupta pentru renaştere, pentru redobândirea dreptului de a ne vorbi limba, de a scrie în alfabetul străbun, cel latin, de a vorbi despre adevărata noastră identitate.
Le-am oferit participanţilor informaţii despre memorabila dată şi le-am prezentat cărţi ce le-ar completa cunoştinţele referitor la această temă. Discuţiile au fost pline de informaţii preţioase despre ceea ce a fost până la 31 august 1989 şi ceea ce a urmat după această dată istorică.












La Marea Adunare  Naţională din 27 august 1989, la care au participat aproximativ 750 000 de oameni, s-a cerut declararea limbii române ca limbă de stat şi trecerea la grafia latină. Cele mai înflăcărate discuţii au avut loc pe 31 august şi tot în această zi, s-a votat cea mai mare parte a legislaţiei cu referinţă la limba de stat. De aceea, deşi discuţiile au durat pe parcursul a mai multor zile, anume ziua de 31 august a fost declarată sărbătoarea naţională –  Limba noastră cea română. În 1994, însă, s-a trecut la denumirea pe care o cunoaştem astăzi: Limba noastră.
Răsfoind cărţile prezentate (Limba română-adevărata mea patrie, antologie filologică  selectată de academicianul Anatol Ciobanu, Zborul frânt al limbii române, Efortul salvator, Temelia nemuririi noastre de Ion Ciocanu, Limba maternă-floare eternă, antologie de poezii, eseuri şi cugetări despre limba română, Revista de ştiinţă şi cultură Limba română etc.),cititorii au remarcat că drumul până la o asemenea victorie a fost lung şi anevoios. Despre asta ne vorbesc mărturiile savanţilor lingvişti, scriitorilor, dar şi a oamenilor simpli.
Limba română n-a fost prigonită un an sau doi, ci zeci şi zeci de ani. Au încercat să ne smulgă chiar inima din piept şi toată firea românească, să denatureze denumirea limbii, să elaboreze o falsă teorie despre două limbi: română şi moldovenească. Dar noi ştim cine suntem şi ce limbă vorbim şi e de datoria noastră s-o spunem şi posterităţii, a menţionat o cititoare.
Au urmat şi alte opinii, şi alte discursuri pline de iubire şi patimă pentru limba noastră cea română. Din păcate, deşi participanţii noştri recunosc denumirea limbii şi unitatea ei, o parte din societate refuză să recunoască adevărul, fie din motive politice, fie din motiv că au fost minţiţi prea mult timp şi nu au dorinţa sau curajul de a deschide ochii. Dar noi, cei ce cunoaştem adevărul, vom rosti împreună cu marele scriitor Ion Luca Caragiale
Trăiască frumoasa şi cumintea limbă românească!… Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte de boierie a unui neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie!

Advertisements