AcasăAcasă este un cuvânt sfânt, un cuvânt ce miroase a pâine, a vatră, un cuvânt ce freamătă de dor, dragoste şi durere, un cuvânt ce ne duce cu gândul la cele două doruri supreme – mamă şi tată.
În scopul promovării creaţiei lui Dumitru Matcovschi, am organizat o oră de lectură în baza povestirii Acasă
De ce este atât de sfântă o casă?, ne-a întrebat o fetiţă. Am încercat să-i facem pe copii să răspundă, întrebându-i ce semnifică pentru ei acasă şi am primit multe răspunsuri: părinţi, fraţi,  ţară, neam, doină, prieteni, amintiri.  
          Pentru a descoperi în profunzime sensurile acestui termen, am invitat copiii la lectura textului Acasă de Dumitru Matcovschi. Împreună cu Dumitriţa şi bunicul ei, am privit cum vin cocoarele şi am aflat de ce este bine ca omul să aibă o singură casă, ci nu două, precum păsările: Că omu-i ca pomul…, se ţine de pământ cu rădăcinileIar rădăcinile sunt acolo unde e mama şi tata, bunelul şi bunica, străbunelul şi străbunica

În urma lecturării textului, copiii au înţeles de ce este sfântă casa. Ei au afirmat că: acasă suntem fericiţi şi puternici, pentru că de aici ne tragem rădăcinile. Aici avem forţa dăruită de rădăcini şi neamul grămăjoară. Aici suntem la noi acasă, cu pâinica şi icoana sfântă pe masă.

 Anume aceste lucruri frumoase ne învaţă Dumitru Matcovschi. 
Ne educă sentimentul de patriotism, ne învaţă importanţa iubirii de neam, de vatră, de lucruri sacre. Casa ne-o dăruieşte Dumnezeu. Ne dăruieşte părinţi, care să ne ocrotească şi să ne îngrijească, ne dăruieşte soare şi flori, un cer senin şi frumos, de care învăţăm să ne bucurăm acasă, de aceea casa este sfântă.

Advertisements