Când rostim cuvântul mănuşi, ne gândim involuntar, la iarnă. Dar oare mănuşile au

fost întotdeauna un accesoriu de iarnă?
Mănuşile au apărut încă din Antichitate, acestea căpătând anumite semnificaţii în anumite perioade istorice.

Faraonii purtau mănuşile ca un simbol al puterii şi influenţei pe care o aveau. Femeile egiptene foloseau aceste accesorii ca parte a tratamentului de înfrumuseţare. Ele îşi ungeau mâinile cu uleiuri parfumate şi cu  miere şi apoi îşi puneau mănuşi pentru a le proteja.
În Anglia, mănuşile erau purtate de oamenii din înalta societate, ca dovadă a clasei sociale din care făceau parte.

Mănuşa mai făcea parte dintr-un limbaj nonverbal, aceasta având un rol deosebit în dueluri, care erau destul de frecvente în vremurile de demult. Cel care arunca jos mănuşa, era cel care provoca la duel, iar dacă adversarul o ridica de jos, aceasta însemna că accepta duelul. În Anglia, ridicarea mănuşii unei doamne era considerat un act de adâncă devoţiune. Dacă doamna îi permitea domnului să-i ridice mănuşa, era semn că îi acceptă iubirea. Aruncatul mănuşii a făcut parte multă vreme şi din ritualurile de încoronare a regilor Angliei. Cel ce pretindea la tron intra călare în palat şi arunca mănuşa, pentru a-i provoca la luptă pe adversari.
Astăzi, mănuşile au pierdut din semnificaţia pe care o aveau altădată, păstrându-şi doar rolul de accesorii ce ne încălzesc mâinile sau ne sporesc eleganţa. 
Reclame