Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă,
când nu va mai fi nici iarbă, copiii vor face un om de pământ,
când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră,
când nu va mai fi nici piatră,
 umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer – şi nu vor mai fi nici copii atunci.

Grigore Vieru

Astăzi, 12 februarie, am organizat o activitate cu genericul Grigore Vieru – mai viu ca oricând. Elevi de toate vârstele de la liceele „Ştefan cel Mare”, „Ion Creangă” şi „Mihail Kogălniceanu” au venit la bibliotecă să aducă un omagiu regretatului poet Grigore Vieru, care la 14 februarie ar fi împlinit  vârsta de 80 ani

 Moderatoarea activităţii Elena Morari  a vorbit cu mult drag despre cel mai iubit poet al copiilor:  Grigore Vieru a fost un suflet curat si nevinovat. Versurile sale denotă cât de mult a iubit el viaţa. A cântat despre lucrurile cele mai sacre, care ne însoţesc o viaţă: Casa părintească, Mama, Limba, Neamul, Patria. Zestrea spirituală a unui popor este tot ce ne-au lăsat mai de preţ strămoşii. Aceste comori trebuie păstrate cu sfinţenie. Trebuie mereu să ne mândrim cu neamul nostru, cu frumoasele obiceiuri lăsate din străbuni şi cu dulcea noastră limbă românească. Bibliotecara i-a îndemnat pe copii să preţuiască şi să iubească limba română, pe care marele poet a cântat-o  şi pentru păstrarea căreia s-au dus neîncetat lupte. 

Participanţii au pregătit un program artistic din creaţia marelui scriitor. Au recitat poezii despre limbă, patrie şi casa părintească. 

 Frumoasă-i limba noastră, Alexandra Turea

 

 Scrisoare din Basarabia, Cristina Bercaru

Părinţii sunt unicii ce ne iubesc o viaţă şi veghează asupra noastră fără a ne cere nimic în schimb. Casa părintească, fraţii, copilăria noastră, zâmbetele noastre de copii, bucuriile şi tristeţile, toate intră într-un spaţiu sacru şi sunt păstrate cu sfinţenie în inimile noastre însetate de dor.

 

 Casa părintească, Xenia Scutari

 Deşi Grigore Vieru are zeci de poezii cu aceeaşi tematică, fiecare poezie are un conţinut irepetabil, o altă formă, o altă expresie. Vrei sau nu, atunci când citeşti vreo poezie dedicată mamei de către poet, începi sa plângi şi te gandeşti, inevitabil, la fiinţa care ţi-a dat viaţa, care a sacrificat totul pentru tine şi te întrebi la rândul tău: Ce-ai făcut tu pentru mama, pentru cea ce ţi-a oferit totul, îi dăruieşti şi tu aceeaşi afecţiune pe care ţi-o dăruieşte ea, ce poţi face pentru a o vedea fericită? Puţini sunt acei ce cu adevărat luptă pentru a-şi vedea părinţii fericiţi. Uităm de toate într-o societate mult prea grăbită, dar opera lui Grigore Vieru ne aduce aminte de o datorie sfântă: să cinstim numele mamei!

 

 

Mama şi feciorul Daniela Daguţa

 

Dragostea este un sentiment universal. Pentru orice făptură propria mamă este cea mai scumpă din lume. Nu doar copiii îşi adoră mamele, dar şi orice floare, stea şi firicel de iarbă. Aceeaşi idee ne-o sugerează Gr. Vieru prin poezia Tu iarba tot ai mamă !

 

Cu toate că este trecut in altă dimensiune a existentei, acum Grigore Vieru este mai viu ca oricând. Poetul nu s-a temut niciodată de moarte. Şi pe bună dreptate, căci frumoasele lui sentimente şi gânduri continuă să trăiască printre filele cărţilor dominei sale.

 

Ca prima oară, Anişoara Grigoraş

Prin poezia sa genial de simplă, ca frunza, ca iarba, Grigore Vieru a intrat in casele noastre şi a făcut să ne regăsim în versurile sale, a pătruns în fiecare colţ al fiinţei noastre şi a ajuns dincolo de hotarele latinităţii.

Activitatea s-a încheiat cu îndemnul: Să sorbiţi neîncetat din izvorul iubirii, a dorului şi a frumuseţii din poezia lui Grigore Vieru. Ţineţi minte, că lucrurile simple, lucrurile sacre sunt cele ce contează cu adevărat în viaţă. Iubiţi şi fiţi mai buni!

Pentru mai multe secvenţe de la activitate accesaţi Aici şi video Aici

Reclame