Iată că a venit primăvara… toţi am aşteptat-o cu drag, fiind anotimpul renaşterii şi al visurilor… Cel mai mult, însă, au aşteptat-o copiii, cărora le este foarte dor de flori şi de soare, de muguri, de păsări ce cântă melodios…
            Cu un grup de cititori, am salutat venirea primăverii, organizând discuţii asupra capitolului Mai întâi în sat a venit primăvara, care conţine trei povestioare: De ce vin anotimpurile în satul lui Dănuţ, Are soarele bunic?, Unde dorm noaptea florile? 
            Nu întâmplător am ales pentru lectură aceste povestiri şi nu doar pentru că e primăvară deja, ci şi pentru că acestea promovează valori.  Sunt povestiri despre prietenie, lumină, iubire faţă de tot ce este frumos şi sfânt: părinţi, patrie, neam, natură, faţă de lucruri simple, pe care nu le poţi cumpăra cu bani, pe care le obţii doar prin dragoste.      
         După lecturarea povestirilor, participanţii s-au implicat activ în discuţii asupra tematicilor abordate în texte. Fiind vorba de nişte subiecte atât de importante, s-au dezbătut probleme importante, au fost generate multe idei, diverse opinii referitor la dragostea faţă de familie, de patrie, importanţa prieteniei etc. 

               Din prima povestire, Dănuţ, eroul povestirilor, află de la bunic că cerul nu pleacă niciodată nicăieri, pentru că fiecare cer îşi are patria sa şi dragostea este cea ce-l face să rămână mereu acolo unde este. Şi chiar de anotimpurile vin şi pleacă, şi chiar de Dănuţ iubeşte primăvara, iar iarna nu prea îi place, aici va rămâne şi va aştepta venirea anotimpurilor: în casa părintească. Din această povestire, copiii au învăţat că trebuie să preţuiască şi să iubească vatra, părinţii, neamul. O elevă a menţionat: Oriunde ai fi, nicăieri nu este mai bine decât acasă. Casa este sfântă. Locul unde am copilărit este cel mai drag. Nu există dragoste mai înălţătoare decât cea de mamă şi de tată, lucru mai frumos decât amintirile legate de ei şi de locurile natale
            A doua povestire prezintă prietenia dintre Dănuţ şi soare. Soarele e prietenul lui, pentru că îi trimite razele calde. Totuşi, băieţelul s-a supărat într-o zi pe soare, iar acesta nu a mai apărut cinci zile. Lui Dănuţ i s-a făcut dor de el, mai ales că ploua, iar el ştia, că, de fapt, soarele plânge. Atunci când soarele a apărut din nou pe cer, cei doi au fost de nedespărţit. Nu în zadar se spune că un prieten este un suflet în două corpuri, a remarcat un participant la discuţii.  
            A treia povestire ne prezintă un alt episod din viaţa copilului. El face o călătorie în câmp cu bunicul şi cu prietenii lui. Află că primăvara e sora pământului, a anotimpurilor, a păsărilor, a oamenilor şi chiar a lui. Învaţă şi un lucru important: Fraţii pământului pot fi doar cei ce iubesc pământul
            Dănuţ a văzut lucruri minunate în câmp, a învăţat că natura şi omul reprezintă un tot armonios, că trebuie să fim prieteni cu tot ce ne înconjoară, iar prietenii lui, copiii, au aflat o taină: florile dorm noaptea pe cer, toţi cred că sunt stele, dar acestea sunt flori, ce dimineaţa coboară împreună cu roua pe pământ. Dănuţ le-a promis prietenilor că  bunicul îi va învăţa cum să iubească pământul şi să devină fraţii şi surorile pământului. 
             Cititorii au fost foarte entuziasmaţi.  Au vorbit despre ideile ce se desprind din texte, despre necesitatea de a  Bibliotecara a încheiat activitatea cu un îndemn: Iubiţi-vă părinţii, iubiţi locul unde v-aţi născut, iubiţi vatra şi lucrurile simple. Astăzi vreţi telefoane, tablete, laptopuri. Peste o sută de ani, în locul lor poate apărea ceva şi mai performant, pot apărea cu totul alte lucruri, iar cele de azi, nu vor mai părea interesante. Dar chiar şi peste o sută de ani, părinţii vor rămâne părinţi, cei ce ne sunt alături în orice împrejurare, casa noastră va rămâne casă sfântă, cu mii de amintiri frumoase şi vatra va rămâne vatră. Iubiţi lucrurile cu adevărat importante din viaţa voastră, preţuiţi prietenia şi dragostea, ceea ce nu poate fi înlocuit de nimic!




Advertisements