Cartea săptămânii
Băiatul care voia să doarmă
de
Michel Brule
Brule, Michel. Băiatul care voia să doarmă. Chişinău : Cartier, 2014. 100 p.
     –Îmi plac mult poveştile. Hai, micuţule, spune-mi povestea ta.
     M-am născut la Rio de Janeiro într-un cartier sărac care se numeşte Vidigal, chiar lângă plaja Leblon, unde se înalţă hotelul Sheraton. Pe plajă, nisipul e mai alb decât albul. Nu ca mine. Oamenii sunt exemplari, bine îmbrăcaţi şi, mai ales, mândri. În veşmintele lor impecabile, dau impresia că ar lua parte la o nuntă. Ca şi cum ar avea o aură în jurul lor. Soarele străluceşte din ei.  Şi maşinile lor sunt sclipitoare. Automobilul e simbolul succesului. Ayrton Senna conducea o maşină de Formula 1. Era un erou. Sunt sigur că mii de brazilieni şi-ar fi dat viaţa pentru el. Moartea sa la Grand Prix-ul din Saint-Marin în 1994 a lăsat cu adevărat un mare gol.
     Pe cealaltă parte a plajei, în favelă, totul e sumbru şi distrus. Aici, oamenii sunt cenuşii şi sărăcia lor e de abanos, cum spunea mama. Bicicletele sunt ruginite şi rupte, aproape scoase din uz. La Rio, oraş minunat – cidade maravilhosa, cum se vrea a se spune, abundenţa şi lipsurile convieţuiesc. La Rio am înţeles că nu-i adevărat că soarele străluceşte pentru toată lumea. În orice caz, nu în acelaşi fel. Dacă eşti bogat, soarele îţi învăluie sufletul, îţi dezmiardă corpul şi te binedispune ca şi cum cineva ţi-ar mângâia fruntea cu un sărut afectuos. Însă dacă eşti sărac şi-ţi ghiorăie maţele, soarele e cumplit. Îţi arde pielea, te ameţeşte şi te usucă. Te înnebuneşte. O ştiu foarte bine…
     Dragi cititori, dacă vreţi să aflaţi mai multe despre viaţa de vagabond al eroului principal Antonio şi despre cum a reuşit el să-şi asigure o viaţă mai bună, citiţi best-seller-ul Băiatul care voia să doarmă de Michel Brule.

Lectură plăcută!
Advertisements