Alexandru Donici (1806 – 1865)
          La 19 ianuarie a.c. se împlinesc 210 ani de la naşterea fabulistului şi traducătorului Alexandru (Alecu) Donici. S-a născut  1806, în s. Bezeni (azi Donici), Orhei. Originar dintr-o familie de mici nobili cu tradiţii cărturăreşti. Copilăria şi-o petrece pe meleagurile din preajma codrilor Orheiului. După primele lecţii primite în casa părintească, împreună cu fratele Petru, îşi continuă studiile la un liceu militar din Petersburg (Rusia). Concomitent cu obiectele de profil militar, viitorul fabulist dă dovadă de mare interes pentru ştiinţele umanitare şi juridice.
            În 1925, cu grad de sublocotenent, revine la baştină. Peste un an e numit asesor la Judecătoria regională a conştiinţei din Chişinău. Astfel, are posibilitatea să cunoască îndeaproape moravurile societăţii înalte, abuzurile dregătorilor, dar şi viaţa grea a celor săraci şi fără drepturi. În acelaşi timp e la curent cu viaţa literară din provincie, traduce fabulele lui Krâlov şi poemul Ţigani de Puşkin. În 1835, se mută cu traiul în Moldova de peste Prut, unde activează în cadrul Epitropiei şcolilor, contribuind la dezvoltarea învăţământului, presei şi teatrului naţional. Colaborează la publicaţiile: Dacia literară, Albina românească, Propăşirea ş.a.
            Un eveniment important în viaţa literară a timpului l-a constituit apariţia celor două volume de fabule (1840 -1842), fapt care îl situează pe A. Donici printre cei mai populari scriitori din Moldova, fiind înalt apreciat de către, Vasile Alecsandri,  Mihail Kogălniceanu, Constantin Negruzzi, Mihai Eminescu, care mai târziu, îi aduce supremul elogiu prin calificativul Donici – cuib de-nţelepciune…
            Subiectele fabulelor lui Donici sunt tradiţionale. În ele autorul critică neajunsurile claselor conducătoare, nedreptăţile sociale, fărădelegile oamenilor legii, cusururile omeneşti…
            În 1858, Donici intenţiona să  să editeze o nouă culegere de fabule, dar cartea n-a văzut lumina tiparului, scriitorul îmbolnăvindu-se. În 1865, se stinge din viaţă la Piatra-Neamţ.
            În satul de baştină al scriitorului a fost înfiinţat muzeul memorial Alexandru Donici.

Expoziţie virtuală:

 


821.135.1
D 67
Donici, Alexandru. Fabule.  Chişinău : Silvius Libris, 2008.  100 p.
Cartea face parte din seria Lectură din programul şcolar şi cuprinde 86 fabule printre care: Grierul şi furnica, Vulpea şi bursucul, Leul la vânat, Măgarul, Galbenul, Veveriţa, Doi raci, Poetul şi bogatul, Musca, Umbra şi omul, Zmeul, Neguţătorul ş.a.




821.135.1

D 67
Donici, Alexandru. Fabule şi satire.  Chişinău : Litera Internaţional, 2003. 352 p.
În această carte sunt incluse date biografice despre scriitor, fabule: Ţăranul şi calul, Bărbatul cu trei femei, Două poloboace, Momiţa şi două mâţe ş.a., poezii: La Ceahlău, La mormântul unui doctor, Dlui Grigore Alexăndrescu ş.a., dramaturgie: Guraleiul, traduceri: Ţiganii (de A.S. Puşkin).



821.135.1

D 67
Donici, Alexandru. Grierul şi furnica.  Chişinău : Cartier, 1986.  80 p.
Cartea cuprinde 35 de fabule printre care: Înfiinţare fabulii, Vulturul şi albina Elefantul în domnie, Şoarecul şi guzganul, Lupul nazâr, Doi câini, Carele cu oale, Muştele şi albina ş.a.




821.135.1
D 67
Donici, Alexandru. Măgarul şi privighetoarea. – Chişinău : Cartea Moldovei, 2003. – 136 p.
Cartea cuprinde fabule: Teiul şi stejarul, Morarul, Împărţeala, Muntele ş.a.; poezii: Epigramă, Zi întâi aprili, Gândul, La buciumul ş.a.; teatru: Guraleiul
         

Advertisements