De ce purtăm la piept mărțișoare?
Tradițiile mărțișorului sunt vechi de peste 8000 de ani. Ele datează încă de pe vremea tracilor, iar legenda spune că femeile purtau pe atunci monezi sau pietricele, la care se adăugau fire de lână roșii și albe.
În perioada medievală, copiii, fete și băieți fără deosebire, primeau de la părinți, în dimineața zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, un mărțișor. De acesta se agăța o monedă de argint sau de aur, se purta legat la mână, prins în piept sau la gât. El era scos, în funcție de zona etnografică, la o anumită sărbătoare a primăverii (Mucenici, Florii, Paște, Arminden) sau la înflorirea unor arbuști și pomi fructiferi (măceș, porumbar, trandafir, păducel, vișin, zarzăr, cireș etc.) și agățat pe ramurile înflorite.
Se credea că purtătorii mărțișorului nu vor fi arși de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți, drăgăstoși și norocoși, feriți de boli și de deochi.
Poetul George Coșbuc afirma, într-un studiu dedicat mărțișorului, că acesta este simbolul soarelui primăverii, al cărui chip seamănă, în credința populară, cu un ban de argint. Albul reprezintă în credința noastră populară, un semn al puterii și al forței. Mărțișorul este un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui. Poporul nostru îl cunoaște și îl ține în mare cinste, și îl poartă copiii, fetele și flăcăii, fiindcă el e crezut ca aducător de frumusețe și de iubire.
An de an, sărbătoarea de 1 Martie ne readuce speranța, optimismul, credința în mai bine și spor la toate. Din încleștarea frigului cu razele soarelui, a întunericului cu lumina, după ultimele zvârcoliri din Zilele Babelor, învinge viața, primăvara, soarele.
A dărui un mărțișor înseamnă a dărui o fărâmă de soare!
Dragi copii, vă felicităm cu sosirea primăverii!
Advertisements