Salutare, copii!

boy-clip-art-6

Eu sunt Dănuț 🙂 și sunt din cale-afară de curios.
De ce? Când? Unde? Cum?
Sunt întrebările care mă frământă mereu. Sărmanii mei părinți, câtă răbdare mai au ei cu mine, răspunzându-mi la nenumăratele mele întrebări. Dar nu mă mulțumesc eu cu una cu două, câteodată mămica e atât de ocupată, ba cu curățenia, ba cu surioara mai mică, ba cu pregătirea bucatelor (de fapt, nici nu îndrăznesc s-o întrerup când trebăluiește prin bucătărie, că taaaaaaare gustos mai pregătește… de te lingi pe degete). Așa că am hotărât să intru eu la bibliotecă, deoarece mai am un viciu, zic eu că-i bun de tot, să CITESC!

docdwarf
Eu sunt Doc, m-ați recunoscut? Pe toate le știu și sunt ÎNȚELEPTUL LUMII 🙂 Nu vă pară glumă, o să vă demonstrez cât de multe cunosc eu! Și numai de-aceea că am citit multe, multe, multe cărți.

Tocmai venisem la Biblioteca Târgu-Mureș cu bicicleta mea nouă, pe care o lăsasem în prag și tot făcea cu ochii la fetițe. (Îmi sărea inima din piept de mândrie și bucurie de frumusețea mea de bicicletă 🙂). Când colo, ghiciți pe cine l-am întâlnit la bibliotecă? VISUL meu!!! Pe cel care ȘTIE TOT, pe ÎNȚELEPTUL LUMII, pe DOC, cel care de azi înainte, ori de câte ori voi veni la bibliotecă, îmi va deschide multe taine!
Primul gând ce mi-a venit să-l întreb a fost Oare de unde a apărut bicicleta? Așa și am făcut! După această întrebare a urmat încă o întrebare, și încă una.. și tot așa până s-au epuizat toate. Am plecat acasă tobă de carte, fericit că știu mult mai mult decât colegii mei. Pe bicicletă am dus-o cu mare demnitate și socoteam în mintea mea, câte economii mai fac eu în familie! 😀 

La sigur vi-i interesant și vouă istoria bicicletei și de ce îmi făceam eu socoteală în gând!
Deci,  vă îndemn în continuare să urmăriți discuția cu noul meu prieten, Doc!

 

images

Doc, provocat de Dănuţ să  povestească istoria bicicletei, a făcut-o cu plăcere pentru că-i place și lui mult acest mijloc de transport.

– Dănuț, să știi că bicicleta a apărut, relativ, nu demult, zice Doc. Se întâmpla acum 200 de ani, când un baron german s-a gândit să inventeze un mod mai simplu de a se deplasa. Aşa a apărut „maşina mergătoare” pe două roţi, apoi velocipedul, iar mai târziu – bicicleta, atât de utilă şi plăcută pentru noi.

– Da, da, Doc, în special, utilă! Am citit că în Japonia şi China, din cauza aglomeraţiei şi a densităţii populaţiei, este, practic, imposibil să circuli cu maşina şi lumea alege bicicleta!

– Se pare că această problemă devine foarte actuală şi la noi în Chişinău. Conform datelor statistice, pe străzile urbei noastre circulă de 4 ori mai multe automobile decât prevede regulamentul. Dar eu propun să revenim, totuşi, la bicicletele noastre, Dănuţ.

– Că bine zici, Doc. Şi…cine spuneai că a inventat prima bicicletă?

dreziana

– Baronul german Von Drais! Şi s-a întâmplat această minune în 1817, când baronul, pentru a se deplasa mai repede pe aleile grădinei regale, a inventat o „maşină mergătoare”, care avea două roţi egale cu ghidon la cea din faţă şi era construită toată din lemn!

– Da oare cum mergea baronul pe ea fără pedale, lanţ şi frâne?

4e43ae63-b2cd-458c-a39b-a9c4a01a8261–  Foarte simplu, Dănuţ: se împingea cu picioarele în pământ şi îşi facea vânt exact ca în cazul trotinetelor voastre. Dar acest model numit „dezină”…

– Cum, cum ai spus?

– Dezină ziceam, ceea ce în traducere înseamnă ,,cal de plăcere”. Dar nu prea avea succes dezina… Fiind construită din lemn îi cam zdruncina pe cei ce-o încercau şi putea fi folosită doar pe un drum foarte drept.

– Bănuiesc că acum 200 de ani drumuri bune nu existau decât în grădinile palatelor sau în aleile parcurilor.

– Exact, de-aceea poate în 1865 a apărut deja velocipedul

-Velo…cum?

-Velocipedul, ceea ce în traducere ar însemna „picior iute”. Anume el se consideră strămoşul bicicletei.

-Şi era construit tot din lemn?

433px-Bicycling-ca1887-bigwheelers-Da, era tot din lemn, doar că roţile-i erau din fier. Astfel au apărut pedalele, care erau fixate direct pe roata din faţă, aceasta fiind un pic mai mare decât cea din spate.

Dar, din păcate, nici această invenţie n-a încântat lumea. Era la fel de incomodă ca şi bicicleta baronului. Iar mersul pe drumul de ţară sau pe unul pietruit era atât de neplăcut, încât bicicleta de lemn cu pedale a fost poreclită„scuturător de oase”. A urmat bicyclul, o enormă “bicicletă” având în faţă o roată mare şi în spate una mică de tot, cu pedalele pe roata din faţă. Apoi a apărut tricicleta, pentru doamne şi persoanele mai cu prestanţă.

-Bine, dar lanţul…lanţul când a apărut?

-Se întâmpla la sfârşitul secolului XVIII, când englezul John Kemp Starley a creat un model cu roţi cu spiţe şi lanţ. Iar în 1888 scoţianul John Dunlop, a inventat anvelopa pneumatică, pornind de la dorinţa de a-i face fiului său mai comod mersul cu tricicleta.

-Asta  mă face să cred că bicicleta pe timpuri ajunsese un obiect de lux…

-Da, la începuturile sale, bicicletele reprezentau un hobby destul de scumpProducţia în masă, însă, a făcut ca bicicleta sǎ devină o investiţie practică, permiţând muncitorului să meargă la locul de muncă şi mai apoi să se întoarcă acasă, fără a fi nevoie de cheltuirea unei sume mari de bani.

-Aaa! Cu alte cuvinte, şi noi, cei care circulăm azi cu bicicletele noastre, suntem niște norocoşi!

-Întocmai! Sunteţi nişte norocoşi: pe lângă faptul că ați auzit astăzi o istorie despre o invenţie, care a schimbat lumea, o mai aveţi chiar şi acasă.

-E tot, Doc?

-E tot, Dănuţ.

-Pa, pa până la invenţia viitoare.

– La revedere, ne vedem peste o săptămâna!

Și-am încălecat pe-o roată, și v-am spus povestea toată!
Vă aștept săptămâna viitoare la o nouă descoperire!

6a13531cee96292a340ac94ead308f84--babies-images-clipart

Reclame