boy-clip-art-6Salut, prieteni!

Sunt Dănuț, curiosul de la Biblioteca Târgu-Mureş. Mergând astăzi la o nouă întâlnire cu prietenul meu Doc, nicidecum nu mă puteam decide: să-l rog să-mi povestească despre istoria telefonului sau despre maşina de spălat. Mă interesa şi telefonul, căci i-am scris deja lui Moş Crăciun că-mi doresc un aparat nou, dar vroiam să aflu şi câte ceva despre maşina de spălat, căci a noastră e deja defect de câteva zile, iar mama îşi doreşte una noua. Până la urmă am decis: azi îl descos pe Doc despre telefon, iar data viitoare – despre maşina de spălat! Şi iată ce mi-a povestit marele Doc:disney-s-snow-white-and-the-seven-dwarves-doc-lifesize-standup_a-G-2568290-0

– Dorinţa de a comunica la mare distanţă, Dănuţ, a fost un vis al omului încă de la începutul istoriei. Iar pe măsură ce omenirea progresa, evoluau şi mijloacele de comunicare: de la rotocoalele de fum ale indienilor până la gorniştii sec. XIX.

– … şi de la sunetele de tobă din jungla africană – la scrisorile trimise prin porumbeii voiajori.

– Eu aş mai adăuga: de la automatonul lui Charles Wheatston până la telegraful, care este, pe bună dreptate, premergătorul telefonului. Cât despre porumbei, ai dreptate, Dănuţ, ei au fost dintotdeauna poştaşii noştri aerieni. Se spune că Noe a trimis un porumbel ca să vadă cât de departe e uscatul, iar peste 7 zile, pasărea s-a întors cu o ramură de măslin în cioc.

– Iar eu am citit, că porumbeii, pentru a transmite o scrisoare, pot zbura la sute şi chiar mii de km. Acum înţeleg de ce columbofilii, adică crescătorii de porumbei, înainte de a-i trimite în misiune, le urează spor la zbor şi vânt în aripi.

– E curios ce spui, Dănuţ, dar eu zic să revenim la invenţiile noastre.

– Cu plăcere, Doc, că tocmai vroiam să te întreb: cine şi cum, până la urmă, a facilitat transmiterea informaţiei la distanţe mari?

– Ţi-o spun chiar acum! Următorul şi cel mai important pas către sistemul modern de comunicaţii a fost făcut cu un secol înainte de a exista internetul: în 1876!

englishkidzone-alexander-graham-bell-low1
Alexander Graham Bell

Doi inventatori, făcând studii separate şi lucrând în pararel, au anunţat – aproape în același timp faptul că au creat un aparat, care poate transmite sunetul la distanţă. Aceştia au fost americanul Elisha Gray şi inventatorul scoţian Alexander Graham Bell. Ultimul dintre ei, dovedindu-se a fi mai rapid în a prezenta inovaţia sa unui birou de licenţe, a obţinut, la cei 29 de ani ai săi, patentul invenţiei!

– Ş-apoi cum vine asta? Bell a rămas în istorie ca inventator al telefonului, iar Elisha Gray, a fost, pe nedrept, uitat?

– De ce uitat, Dănuţ? Eu, după cum vezi, m-am documentat din sursele mele şi, găsind informaţia despre el, ți-am spus-o şi ţie, şi cititorilor Bibliotecii Târgu-Mureş.

– Bine, Doc, atunci povesteşte-ne ce s-a întâmplat mai departe cu invenţia celor doi?

– De fapt, până prin anii ’90, când au apărut telefoanele mobile, clasicul telefon nu s-a schimbat în mod esenţial de la inventarea sa…

– Adică, a rămas acelaşi aparat cu un transmiţător şi un receptor, care ne permite să discutăm la distanţă prin intermediul unor unde electromagnetice propagate de-a lungul unor fire?

– Oho! Văd că eşti bine documentat, Dănuţ!

– Da, da, mi-a spus-o chiar sora mea, iar ea a aflat-o de la învăţătorul de fizică.

– Acum pare un lucru simplu, dar înainte ca inventatorii telefonului să pună în practică toate acestea, a vorbi şi a te auzi cu alt om aflat la mii de km, părea doar un vis frumos…

– Dar oamenii dintotdeauna şi-au dorit mai mult şi mai bine. Astăzi nu se mai mulţumesc doar să se audă la distanţă, dar…

pc-modul-videotelefon– dar vor să se mai şi vadă în timp ce-şi vorbesc! Tocmai de-aceea a fost inventat videotelefonul. Este un aparat de ultimă generaţie, dotat cu boxe şi monitor, cu ajutorul căruia conversaţia poate avea loc ca şi cum cei care vorbesc ar fi faţă-n faţă. Nemaivorbind deja despre posibilitățile pe care le oferă telefoanele mobile astăzi!

– Să se fi gândit Alexander Graham Bell la toate astea…

– Nimic nu este imposibil, Dănuţ. Jules Vern încă în secolul XVIII a anticipat călătoriile în spaţiu, interesant, oare ce va urma?

– Te referi la telefon?

– Mă refer la tot ceea ce schimbă lumea spre bine, Dănuţ.

– Vrei să spui că noi, cei care profităm de aceste schimbări suntem nişte norocoşi?

– Întocmai! De fapt, asta am vrut să le-o spun şi prietenilor noştri. Sunteţi nişte norocoşi: pe lângă faptul că aţi auzit astăzi o istorie despre o invenţie care a shimbat lumea, o mai aveţi chiar şi acasa, ba chiar şi-n buzunar!

– E tot, Doc?

– E tot, Dănuţ!

– Pa, pa până la invenţia viitoare!

Advertisements