4337948fc8cbBuna, prieteni! Venind astăzi spre bibliotecă, mă bucuram că, în sfârşit, a ajuns iarna şi în Moldova! Fulguia a ninsoare cu fulgi măşcati şi pufoşi, iar termometrul ne saluta de la temperatura de minus 6 grade! Uraaaaaaaaa, mi-am zis eu, a sosit iarna! Eram aproape fericit, doar că simţeam un mic disconfort când scoteam mâinile din buzunar… Până la urmă, mi-am dat seama că nu aveam mănuşi, le uitasem acasă…

DocBunul meu prieten Doc, care mă aştepta deja la bibliotecă, observându-mi mâinile roşii de frig, m-a luat la întrebări: De ce nu port mănuşi? de ce nu am grijă de sănătatea mea? de ce până şi oamenii grotelor purtau mănuşi, iar eu, în secolul XXI nu le port?

 – Cum de oamenii grotelor? l-am întrebat curios pe Doc. Vrei să spui că oamenii primitivi puteau coase mănuşi?

– Tocmai asta am vrut să spun, Dănuţ! Desigur, primele mănuşi aveau un model simplu, fără degete, fiind mai mult un fel de săculeţi, neavând prea multe în comun cu mănuşile pe care le purtăm azi. Dar cu timpul au evoluat până la modelele moderne, cu cinci degete pe care le poartă toată lumea! Apropo, în Anglia, reprezentanţii Casei Regale şi aristocrații purtau mănuşile ca pe o recunoaştere a disticţiei lor.

– Şi le purtau doar femeile sau şi bărbaţii?

– Mănuşile, Dănuţ, erau purtate şi de femei, mai ales, după ce au devenit, în secolul XII-lea, accesorii la modă. Iar pe timpul domniei Reginei Elizabeta I nici o femeie nu apărea în public fără mănuşi, acest lucru fiind considerat o dovadă de necuviinţă. Au fost timpuri când mănuşile aveau o mulţime de întrebuinţări şi chiar un limbaj.

– Stai, stai, Doc! Despre ce fel de limbaj al mănuşilor vorbeşti?

– Altfel vorbind, folosite într-un anumit mod, purtătorul lor putea lăsa să se înțeleagă o mulţime de lucruri. De exemplu, încredinţarea mănuşilor şi a bastonului era un semn de mare încredere într-o persoană, autorizând-o pe aceasta să te reprezinte.

– Şi despre aruncarea mănuşii ştii ceva, Doc?

– Cum să nu, Dănuţ? Mănuşa a devenit astfel un simbol. Căci provocarea la duel prin aruncarea mănuşii a rămas în legea engleză timp de 800 de ani un drept pe care orice bărbat îl putea reclama.

– Dar din ce erau confecționate mănuşile pe timpuri?

423801433_w0_h0_f97e32f041f2– E-e-e, prietene, prin secolul al XVI-lea, mănuşile erau confecţionate din piele, mătase sau dantelă şi împodobite cu bijuterii, franjuri sau broderii. Abia după secolul al XVII-lea a devenit importantă utilitatea mănuşilor şi nu aspectul lor estetic. Pierzâdu-şi treptat din podoabe, au devenit accesibile publicului larg.

– Vrei să spui că mănuşile au încetat de a mai fi un accesoriu doar al aristocraților?

– Aşa e, Dănuţ. Mănuşile au devenit, cu timpul, obiecte de îmbrăcăminte, utilizate strict pentru protejarea împotriva frigului şi doar rareori purtate ca accesoriu al eleganţei.

– Dar miresele, Doc? Ai uitat că poartă mănuşi?

– Că curios mai eşti, băiete! dar, ca întotdeauna, ai dreptate! Întradevăr, miresele, în ziuamd-uniforma-garda-1 nunţii, poartă mănuşi albe de-o eleganţă deosebită.

– Da soldații şi ofițerii care defilează la parade?

– Bine, bine, soldaţii şi ofiţerii care defilează la paradele militare poartă şi ei mănuşi albe, care, de fapt, sunt un accesoriu obligatoriu al uniformei de paradă.

– Şi noi, până la urmă, iarăşi suntem nişte norocoşi!

– Asta e, Dănuţ! Pe lângă faptul că aţi aflat azi o istorie despre o invenție care a schimbat lumea modei, o mai aveţi chiar şi acasă.

– E tot, Doc?

– E tot, Dănuţ.

– Pa, pa, până la invenţia viitoare.

 

Reclame