68796009_1294230220_03Buna, curioșilor! Am fost azi cu mama la piață, dar nu la cea centrală, ci la una de haine! Ce mai diversitate de articole vestimentare am văzut acolo! Dar m-au impresionat cel mai tare blugii: albaștri, negri, decolorați, drepți, evazați, skinny (strâmți pe tot piciorul)… Mama a tot insistat să-mi cumpere o pereche gri, pentru vară, dar eu așa și nu m-am decis… M-a intrigat atât de mult multitudinea de modele existente pe piață, că mi-am propus să discut mai întâi cu atotștiutorul meu prieten Doc pentru a face, mai apoi, o alegere. Inventatorul mă aștepta deja la bibliotecă, că este foarte punctual prietenul meu!

doc325– Salut, prietene, vreau să-ți spun ca am văzut azi cel mai faimos articol de îmbrăcăminte inventat de om!

– Te referi la costum, Dănuț?

– Care costum, Doc? De fapt, tati crede că pentru un bărbat, costumul este cel mai important articol vestimentar.

– Tata are dreptate, băiete, costumul într-adevăr ocupă un loc de cinste în garderoba oricărui bărbat, dar…

– … dar eu vreau să discut cu tine despre o pereche de pantaloni, care au făcut o adevărata revoluție în lumea modei!

levis-portpet– A-a-a, te referi la blugi, Dănuț?

– Da, Doc!

– O-o-o, faimoșii blugi, inventați de Levi Strauss

– Era cumva creator de modă?

– Nici pe departe, curiosule. Era un simplu emigrant german, care odată ajuns în 1874 în Statele Unite, făcea comerț cu postavuri. Se stabilise cu traiul la New York, dar când în California a izbucnit goana după aur și era mare nevoie de produse care să susțină această activitate, Levi se mută în California și deschide un magazin cu unelte pentru mineri.

– Ei și? Ce aveau în comun uneltele pentru mineri și blugii?

– Ai un pic de răbdare, Dănuț. Totul a pornit de la un balot de pânză foarte rezistentă, pe care Strauss intenționa s-o vândă meșteșugarilor ce confecționau corturi. La scurt timp, un comerciant îl vizitează și se interesează de această pânză și-i propune să producă din ea pantaloni, care, la moment, erau foarte utili celor ce căutau aur în mine.

– Bine, dar bănuiesc că pânza ceea era prea aspră pentru a coase pantaloni din ea…

– Acest lucru l-a înțeles și Levi, de aceea a înlocuit pânza cu una mai moale, denumită pânză de doc, pe care a adus-o din Franța.

– Dar de ce acei pantaloni au fost numiți blue jeans?

– N-ai să mă crezi, dar cuvântul jeans vine de la denumirea data de marinarii din Genova, un oraș-port din nordul Italiei, pentru că din această pânză se confecționau uniformele lor.

– Și de ce blue, de ce albastru?

– Mi-ai anticipat un pic explicația, Dănuț. Într-adevăr, blue în engleză înseamnă albastru, iar pânza din care erau confecționați renumiții pantaloni era vopsită în albastru. Apropo, culoarea albastră se obținea ușor din niște plante foarte răspândite în USA și Canada.

– Da capsele, capsele cele strălucitoare de la buzunare, cum au apărut?

Levis-Jeans– Aha, devii tot mai curios! Ți-o spun și pe asta. Apăruse o problemă la acești pantaloni, și anume, buzunarele, care se rupeau foarte repede. Jacob Davisa, un client al lui Levi Strauss, a venit la el cu ideea de a folosi capsule pentru a proteja buzunarele blugilor și au patentat-o împreună. Astfel, Strauss a început să producă pantaloni folosind capse din cupru.

– Doc, blugii mei și a lui tati au la spate niște etichete frumos colorate. Știi ceva despre istoria lor?

main-raw-two-horse– Știu că în 1886, Levi Strauss, a cusut pentru prima oară o etichetă din piele pe pantalonii ce-i producea. Aceasta reprezenta imaginea a doi cai care trag de-o pereche de blue jeans în direcții opuse.

– Asta pentru a demonstra câte de rezistenți erau pantalonii cusuți de Levi Strauss?

– Cred că ai dreptate, Dănuț, cine știe, poate anume acea etichetă a și fost prima publicitate făcută blugilor…

– Și toată lumea a înțeles cât de durabili sunt acești pantaloni și a început să-i cumpere.

– Și au devenit celebri datorită filmelor despre cowboy făcute la Hollywood!

– Să se fi gândit Levi Strauss la toate acestea în 1874 când făcea comerț cu postavuri…

– Acest fapt ne demonstrează încă o data că nimic nu este imposibil, Dănuț. Oare ce va mai urma?

– Te referi la lumea modei?

– Mă refer la tot ceea ce schimbă lumea spre bine.

– Iarăși vei spune că noi, cei care profităm de aceste schimbări, suntem niște norocoși!

– Asta am vrut să le-o spun și prietenilor noștri: sunteți niște norocoși! Pe lângă faptul, că ați citit azi o istorie despre o invenție, care a schimbat lumea, o mai și îmbrăcați în fiecare zi!

– E tot, Doc?

– E tot, Dănuț!

Pa, pa, până la invenția viitoare.

 

 

Reclame