school-boy-cartoon-walking-vector-16781409

Buna, prieteni! Sunt Dănuţ, curiosul de la „Târgu-Mureş”. Astăzi dimineaţă am băut, ca de obicei, ceai. Şi dacă tot era cam fierbinte, am tot suflat în ceaşcă până mi-a venit în minte o idee veche cât lumea: oamenii dintotdeauna au băut ceai! L-am sunat pe prietenul meu, atotştiutorul Doc, şi i-am dat întâlnire în… Parcul afgan! Dacă tot era cald afară, mi-am zis, de ce să nu profităm de ultimile zile frumoase de toamnă… Zis şi făcut! Doc mi-a acceptat invitaţia şi, pentru început, l-am întrebat ce înseamnă cuvântul ceai.

images

– Ceai, Dănuţ, se numeşte o infuzie obţinută din diverse frunze sau din florile diferitelor plante, sau numai a plantei numită ceai. Iar obiceiul de a consuma această licoare a luat naştere în îndepărtatul Orient.

– Tati mi-a spus că ceaiul a apărut în China, e adevărat?

Da, tati are dreptate, Dănuţ. Legenda spune că primul ceai a fost pregătit din întâmplare în anul 2700 î.e.n. pe vremea Împăratului chinez Shen Hung. Acesta obişnuia să bea apă fiartă, de teama de a nu se îmbolnăvi şi, de-aceea, în bucătăria palatului fierbea permanent un vas cu apă. Într-o zi un vânt puternic stârnit din senin, a aruncat frunze şi crenguţe din lemnele aşezate sub fereastra bucătăriei direct în vasul cu uncrop, schimbându-i culoarea. Imediat, o aromă puternică a umplut bucătăria… Licoarea astfel obţinută a fost apreciată de împărat, bineînţeles, după ce a fost testată de bucătari!

– …ca mai apoi să ocupe un loc de cinste pe masa fiecărui chinez?ceai japonez (1)

– Mai mult ca atât, Dănuţ, chinezii au introdus obiceiul de a servi ceai şi pentru oaspeții care le intrau în casă. A lăsa un oaspete să aştepte în sufragerie fără să i servească ceaiul, însemna o umilire gravă, ba chiar servea drept indiciu că acesta nu era binevenit în acea casă…

– Bine, Doc, dar cum a ajuns ceaiul la noi?

– Multă vreme ceaiul a fost băutura folosită doar de călugării budişti chinezi, servind drept fortifiant în lungile ore de rugăciuni şi meditaţii. Şi numai în 1610 comercianţii olandezi aduc ceaiul în Europa. Ciudatul amestec de frunze necunoscute, transportat cu încărcătura de mătăsuri şi mirodenii, nu a avut un succes imediat. Europenii l-au încercat, dar continuau să prefere aroma de cafea  râşnită. Suspicioşii englezi au aşteptat vreo treizeci de ani, până când, în 1652, au început să importe ceaiul.

– Tati mi-a spus că în Rusia se bea cel mai mult ceai…

– Daaa, ruşii au fost de la început foarte devotaţi ceaiului şi îl aduceau din China pe uscat, cu ajutorul cămilelor.  Se organizau caravane de negustori cu 300 de cămile care călătoreau 11 mii de mile din Rusia până în China si înapoi, în 16 luni. 

– Oho-o-o-o-o-o-o-o!

– E-e-e, Dănuţ, asta nu e tot! Să vezi ce întorsătură norocoasă a luat consumul ceaiului în 1662, când regele englez Charles al II-lea s-a căsătorit cu Catherine of Braganza, o principesă portugheză şi o mare băutoare de ceai. Catherine bea ceai la Curte, folosind vase şi boluri chinezești foarte delicate şi transparente.  Curtenilor le-a plăcut obiceiul principesei  şi i-au urmat exemplul! Astfel, în sec. XVII, consumul ceaiului servea, deja, ca ocazie de mari ceremonii în casele aristocraților.

– Doc, cunoşti ceva şi despre faptul cum se păstrau frunzele de ceai?

– Eu le ştiu pe toate, Dănuţ! Preţioasele frunze de ceai de la Curtea regală erau păstrate într-o cutie specială, închisă ermetic, pentru care nu exista decât o cheie. O dată sau două ori pe săptămână, doamna casei deschidea cutia și prepara ceaiul care era deja o tradiţie în familie sau pentru a impresiona un musafir important.

– Până aici am înţeles, dar… cum se cultiva planta care se numeşte ceai?tea-2119434_960_720

– La fel ca şi în China, în Europa au apărut grădinile de ceai. Iniţial erau nişte alei cu copaci aliniaţi, sădiţi în locurile de plimbare ale aristocraţilor: felinare, muzică, dans, focuri de artificii, mâncare gustoasă – toate astea însoţite de o rafinată ceaşcă de ceai. Cu timpul aceste alei s-au transformat în adevărate plantaţii de ceai. Astfel, în scurtă vreme, ceaiul a devenit un produs foarte căutat atât în Europa, cât şi în întreaga lume.

– Şi iarăşi vei spune că noi suntem nişte norocoşi!

– Asta e, Dănuţ! Pe lângă faptul că aţi ascultat azi istoria unei invenţii ce a schimbat lumea, o mai aveţi şi pe masă chiar la micul dejun, în fiecare dimineaţă.fincanda-karisik-bitki-caylari

– E tot, Doc?

 – E tot, Dănuţ.

Pa, pa până la invenţia viitoare.

Reclame