Salut, prieteni! Sunt Dănuţ, curiosul de la Biblioteca Târgu-Mureş, şi mă grăbesc să vă spun că eu deja mi-am cumpărat brad! Am fost cu tata la piaţa de brazi și l-am ales pe cel mai frumos, cel mai verde şi rămuros! Mama ne-a lăudat pentru că i-a plăcut şi ei bradul! L-am împodobit cu jucării şi bentițe, i-am pus în vârf o stea şi m-am prins la gândul că nu cunosc prea multe despre obiceiul de împodobire al bradului de Crăciun…
L-am telefonat pe bunul meu prieten Doc şi i-am dat întâlnire la bibliotecă, locul nostru preferat. Şi iată ce mi-a povestit amicul meu atotştiutor:
– In prezent, Dănuţ, bradul este cel mai îndrăgit obicei de Crăciun şi-ţi spun şi de ce, dacă te interesează.
– Da, tare mă interesează, Doc! Sunt doar ochi şi urechi!
– Bradul a devenit obiceiul îndrăgit de noi datorită simbolurilor care i se asociază: iubire, pentru că este împodobit de întreaga familie, bucurie şi fericire, pentru că sub el sunt puse cadourile, magie, se spune că Moș Crăciun nu vine în casele unde nu e brad, viaţă, trăinicie şi sănătate, pentru ca este mereu verde, chiar şi atunci când afară e zăpadă.
(Pentru un moment, prieteni, m-am simţit cel mai fericit copil din lume, pentru că aveam acasă tot despre ce mi-a vorbit Doc: iubire, bucurie şi fericire, sănătate şi magie! Mulţumesc, mami, mulţumesc, tati!)
– Dar când a devenit simbolul Crăciunului, când a fost împodobit primul brad?
– Primul brad împodobit de Crăciun a fost la Riga, în Letonia, în 1510, iar primele referințe scrise despre bradul de Crăciun apar în Germania, în 1531. Germania a devenit apoi primul și cel mai mare furnizor de podoabe pentru pomul de iarnă. Ulterior această adevărată industrie s-a dezvoltat şi în alte ţări.
-Poate ştii şi cine a fost primul om care a împodobit un brad de Crăciun?
– Eu le ştiu pe toate, Dănuţ. Se spune că Martin Luther, protestant revoluţionar al sec. al XVI este primul om care a avut în casă un brad împodobit. Cică, odată, drumul de întoarcere spre casă al acestuia trecea printr-o pădurice de brazi. Era noapte, era senin, stelele străluceau şi păreau atârnate de crengile brazilor. Imaginea l-a impresionat atât de mult pe Martin Luther, încât acesta a vrut să o reproducă acasă spre a le-o arăta şi copiilor săi. El a pus în locul stelelor lumânări aprinse.
Apropo, brazii, după tradiţie, se împodobesc în noaptea de 24 spre 25 decembrie şi e bine să fie ţinut până la Sf. Ioan, pentru ca prosperitatea să se menţină tot timpul anului.
– Am să-i spun neapărat lui tati despre acest obicei, caci îl cheamă Ion! 🙂
– Trebuie să ştii că, inițial, brazii erau decorați cu mere, nuci sau alte lucruri comestibile şi doar la jumătatea secolului al XVII-lea au fost folosite, pentru prima oară, decoraţiuni speciale pentru a-l împodobi.
– Dar beteala, Doc, de cine a fost inventată?
– Beteala, Dănuţ, are şi ea o istorie… A fost inventată şi folosită pentru prima oară în anul 1610, în Germania, și era confecționată din argint.
– Atunci, spune-mi câte ceva şi despre luminiţele de brad, bunica tocmai mi-a făcut cadou un set multicolor: albe, albastre și roșii.
– La acest capitol, prietene, meritele îi aparţin lui Edward Johnson, asistentul lui Thomas Edison, care în 1882 inventează prima instalaţie electrică pentru pomul de iarnă. Astfel a început producerea în masă a luminițelor pentru pomul de Crăciun.
– Da coroniţele de brad pe care le atârnăm pe uşa de la intrare ce simbolizează, Doc?
– Sunt foarte frumoase, Dănuţ! Poţi să le confecţionezi chiar acasă din crengi de brad. Ele simbolizează continuitatea, sănătatea, bucuria şi viaţa lungă.
– Tata a pus în vârful bradului nostru o stea, iar mama zicea că ar fi fost mai bine să-l împodobim cu un îngeraş…
– E şi asta e o tradiţie veche, Dănuţ. Îngerul îl reprezintă pe arhanghelul Gabriel, iar steaua reprezintă Steaua din Betleem, din momentul nașterii lui Iisus.
– Vai, câte lucruri interesante aflu de la tine, Doc! Poate ştii când a fost împodobit şi primul brad în Moldova?
– Istoria nu are răspuns la această întrebare, Dănuţ, pot să-ți spun doar că în România, primul brad a fost împodobit în 1866 la palatul principelui Carol I de Hohenzollern. Iar în Marea Britanie, bradul de Crăciun a fost introdus de către Prințul Albert, care în anul 1839 a adus un brad din Germania pentru a-l face cadou Principesei Victoria. În curând, obiceiul s-a răspândit în întregul regat.
Astfel, în 1896 un brad înalt de 30 de metri a fost instalat la Londra. Era decorat cu mii de luminițe și peste 20.000 de jucării, care au fost apoi împărțite copiilor săraci din oraș.
– Vai, un brad poate creşte tocmai 30 de metri?
– Ba chiar mai mult, Dănuţ! Viaţa unui brad este de aproape 700- 1000 de ani şi poate ajunge şi la o înălţime de peste 70 de metri. Bineînţeles, dacă nu-l taie omul mai devreme. După 15 ani îi cad frunzele şi îi cresc altele în loc. Apropo, cel mai bătrân conifer se găseşte în California de Est şi are o vârstă estimată de specialişti de 4.500 de ani. Având în vedere aceste date, brazii pe care-i împodobim noi de Crăciun sunt dor nişte puiuţi, dar să nu uităm că şi aceştia au nevoie de 4 ani de soare şi ploi că să atingă vreo doi metri… Iată aşa, Dănuţ!
– Şi noi iarăşi suntem nişte norocoşi, Doc!
– Asta e, Dănuţ! Pe lângă faptul că aţi aflat astăzi nişte curiozităţi despre Măria Sa Bradul, îl mai aveţi chiar şi acasă: verde, frumos, împodobit cu jucării şi luminiţe multicolore.
-E tot, Doc?
– E tot, Dănuţ!
Pa, pa până la invenţia viitoare!
Sărbători fericite, copii!
