newmicrosoftpublisherdocumentSalut, prieteni! Astăzi, Steluța, colega mea de bancă, m-a invitat în ospeție. Am acceptat cu plăcere și am venit, pentru că îmi plac la nebunie plăcintele pregătite de tanti Didina, mămica Steluței. În casă plutea un miros inconfundabil de plăcinte cu vișină,  eu savuram deja din plăcerea de a le gusta, când Steluța m-a întrebat provocator:

Ghici cu ce te vom servi astăzi?
– Cu ce, cu ce? Cu plăcinte cu vișină!
– Uite că n-ai ghicit!
– Poate cu pl
ăcinte cu măr, că miroase a dulce…
– Da, e dulce, e rotundă, seamănă cu o plăcintă, se mănâncă cu dulceață, cu smântână sau cu brânză și se numește cl…
– Și se numește clătită! am strigat eu în gura mare!

Tanti Didina pregătise clătite cu vișină și le-a adunat într-o cușmă a lui Guguță de toată frumusețea! Nu mai vorbesc de gust: se topeau în gură. L-am telefonat pe prietenul meu Doc și i-am dat întâlnire la bibliotecă, pentru că eram foarte curios să aflu cum a apărut acest deliciu și cine a gustat pentru prima oară din acest nemaipomenit desert…doc325

– Desert, zici? Apoi să știi că în unele țări, Dănuț, clătitele sunt considerate aperitive, ba uneori chiar și felul principal de mâncare. Totul depinde de umplutură. Tocmai de asta au devenit populare în întreaga lume încă din secolul al XV-lea. De atunci, Dănuț, datează cea mai veche rețetă de clătite, redactată în limba engleză.

-O-ho-ho! Tocmai din secolul al XV-lea? Stai să fac un calcul: 21-15=6, 6×100=600… După socoteala mea, clătitele au împlinit deja 600 de ani! Cum crezi, Doc, și-au schimbat cumva gustul în acest răstimp?

– Nu cred, Dănuț, poate umplutura să fi devenit una mai variată, însăși clătitele, rămânând a fi pregătite din aceeași făină de grâu.

– Ba nu, Doc, tanti Didina spune că în unele țări clătitele se prepară din cartofi.

– Tanti Didina are dreptate, pentru că în Polonia și în Germania clătitele, într-adevăr, se prepară și din cartofi. Iar țara în care s-a dezvoltat o adevărată industrie a clătitelor, a fost și rămâne Franța. Aici există restaurante specializate, unde se pot consuma aceste preparate cu cele mai sofisticate umpluturi: de la dulceață – la fructe de mare. În Canada și SUA, clătitele sunt servite la micul dejun, iar pentru olandezi, clătitele sunt foarte populare la cină.

– Tanti Didina pregătește clătite umplute cu carne, cu ciuperci, cu brânză și cu gem. Dar cum crezi, Doc, există clătite cu înghețată?

– Există, Dănuț, dar clătitele umplute cu înghețată sunt așa, numai de „fițe”, cum s-ar spune. Sunt ușor de făcut, aluatul este același, numai că sunt umplute cu înghețată: se pun două-trei cupe mici de înghețată pe clătită, apoi se rulează și se adaugă deasupra sos de ciocolată. Problema ar fi că trebuie mâncate foarte repede, imediat ce au fost preparate, de altfel, vei rămâne fără umplutură! Înghețata se topește foarte repede. Apropo, clătitele pot fi umplute și cu fructe, iar cele mai populare sunt bananele, umplutură preferată de nord-americani.

lefthand9– De ce numai de nord-americani? Și mie-mi plac clătitele cu banane. Și cele cu măr amestecate cu nuci și scorțișoară îmi plac. Toate-mi plac. Dac-ar fi voia mea, demult organizam o sărbătoare a clătitelor. Să le guste toată lumea!

– Ai întârziat, Dănuț. În Marea Britanie demult există o asemenea sărbătoare! În această zi, în „Joia clătitelor”,  se prepară și se mănâncă, în mod tradițional, clătite. Această zi cade, în fiecare an, între 2 februarie și 9 martie, în funcție de data la care se sărbătorește Paștele, adică înainte de începerea Postului. În Marțea Grasă se organizează, în scopuri caritabile, întrecerea clătitelor, la care participă chiar și membrii Parlamentului Britanic.

– Din câte știu, ceva asemănător există și în România.

– Da, da, în fiecare anîn localitatea Moneasa din județul Arad, are loc un Festival al Clătitelor, unde vizitatorii pot degusta o mare varietate de clătite și participă la mai multe  competiții distractive.

– Da, da, iar una dintre cele mai atractive este alegerea celui mai bun aruncător de clătite. Odată, cică, unul dintre participanți a aruncat o clătită atât de sus, încât s-a oprit într-un brad foarte înalt.

– Sunt sigur că clătitele pregătite de tanti Didina nimeresc drept la tine-n gură, fără a se opri în vreun copac. 😀 😀 😀 

– Ha-ha! Într-adevăr! Iarăși vrei să spui că sunt un norocos!

– Și nu numai tu, Dănuț. Și tu, și toți prietenii noștri sunteți niște norocoși: pe lângă faptul că ați auzit azi o istorie despre o invenție care a schimbat lumea rețetelor culinare, o mai aveți chiar și pe masa de la bucătărie.

– E tot, Doc?

– E tot, Dănuț.

– Pa, pa, până la invenția viitoare!

Înfulecați cu plăcere! 🙂

Reclame