Salut, prieteni! Sunt, Dănuț, curiosul de la Târgu-Mureș. Trecând astăzi pe la bibliotecă, am rămas plăcut surprins de o frumoasă Horă a Științei, încinsă chiar în sala pentru copii! Tot Regatul invențiilor era prins în joc – enciclopedii, atlasuri geografice, curiozități și, desigur, multe-multe cărți despre invenții! M-am gândit să-mi aduc și eu aportul la această campanie de comunicare a științei și am decis să vă povestesc despre… istoria frigiderului! Sunt curios să aflu oare cum își păstrau oamenii produsele alimentare înainte de inventarea frigiderului… Poate le păstrau în gheață sau în zăpadă?
I-am povestit despre presupunerile mele prietenului meu Doc. Și iată ce am aflat…
– Oamenii, Dănuț, încă 3000 de ani în urmă își răceau hrana în izvoare, iar chinezii tăiau și stocau gheața ca s-o folosească pentru păstrarea alimentelor. Iar 500 de ani mai târziu, egiptenii și indienii, făceau gheața în nopțile geroase, lăsând apa afară în vase mari de ceramică.
– Și păstrau alimentele în vasele celea?
– Ba bine că nu! Primele camere de păstrare a gheții erau niște găuri săpate în pământ, căptușite cu lemn și umplute cu gheață sau zăpadă. Se mai numeau pivnițe, acestea, de fapt, fiind primele frigidere din istorie.
– Ce făceau oare oamenii ce locuiau în deșerturi, Doc? Pe asemenea călduri cum păstrau alimentele? De unde luau gheață?
– Mmmm..bună întrebare! Cu mii de ani în urmă, în deșertul sufocant din antica Persie (acum Iran), locuitorii au inventat o metodă ingenioasă prin care să reziste mai ușor verilor caniculare. Au construit aici clădiri speciale, în care puteau păstra gheață și alte alimente, la fel de sigur ca în congelatoarele pe care le avem acum în casă. Asta se întâmpla în jurul anului 400 î.e.n.
– Ohoo! Chiar clădiri? Cum la noi beciurile? Sau mai mari?
– Mai maaari, Dănuț! Aceste ciudate construcții se numeau yakhchal. Însă era foarte simplu de le construit. Un yakhcal era format din două părți. Deasupra solului se afla construcția vizibilă, în forma unui dom conic din cărămidă, cu o înălțime de aproximativ 18 de metri și un mic orificiu în vârf. În subteran, însă, era adevărata minune inginerească, un beci în jur de 5.000 de metri cubi, iar zidurile interioare aveau aproape 2 metri grosime, asigurând o izolare termică perfectă. Și să vezi, Dănuț, mortarul, materialul care lipea o cărămida de alta, conținea nisip, argilă, păr de capră, cenușă, albușuri de ou și var măcinat.
-Ha ha ha ! Dar trebuiau o mulțime de ouă! 😀 De unde luau gheață, totuși?
– Gheața era adusă iarna din munți și păstrată în interiorul acestor depozite, iar în unele gheața se producea chiar acolo, pe loc. Apa ce venea de la diverse surse subterane intra în yakhchal prin canale speciale și îngheța pur și simplu în interior, din cauza temperaturii foarte scăzute.
– Interesaaant! Dar frigiderele de astăzi cum au apărut, Doc?
– Totul a început în anul 1755, când chimistul scoțian William Cullen 
a încercat să găsească o soluție prin care alimentele să fie păstrate la o temperatură scăzută, chiar și în timpul verii. A făcut rost de o pompă, de un container cu eter, a tras căldura din el și a reușit să îl mențină rece câteva ore. Deși avea un potențial uriaș, invenția lui Cullen nu a prins contur și nu a devenit cunoscută la nivel mondial.
– Ce păcat, Doc…
– Eeeee, nu te întrista, Dănuț, istoria frigiderului nu s-a oprit în loc! În 1856, englezul James Harrison a patentat un sistem complex de refrigerare, pe bază de eter, alcool și amoniac, acesta fiind considerat un pas important în apariția renumitului frigider, însă nu se putea vorbi încă despre un aparat potrivit pentru uz casnic.
– Amoniac ziceai? Îmi este cunoscut acest termen, dar nu știu care e menirea lui în funcționarea unui frigider…
– Povestea cu amoniacul a început în secolul XVIII, Dănuț, când omul de știință Michael Faraday a descoperit că amoniacul lichid produce gheață. Frigiderul funcționează și azi pe acest principiu: comprimă un gaz într-un lichid, lichidul se transformă apoi din nou în gaz, iar gazul din nou în lichid și tot așa. Anume în acea perioadă fabrica General Electric a produs primul frigider de casă, iar modelul lui ar fi fost inventat de un călugăr francez.
– Nu-mi imaginez cum arăta un frigider din secolul XVIII…
– La început arăta ca o cabină din lemn, iar mai târziu a fost inventată cabina din porțelan și din oțel. Un astfel de model funcționa în baza unui compresor, care comprima gazul în lichid și era amplasat la subsolul casei și nicidecum într-o cameră alăturată sau la bucătărie.
– Bine, bine, dar frigiderele moderne când au intrat în casele oamenilor?
– De abia în 1913, și i-o datorăm americanilor Fred W. Wolf și Nathaniel B. Wales, care au creat o „cutie” învelită într-un cub de gheață, care era conectată la curent electric și răcea aerul, iar temperatura era scăzută. Apoi, doi suedezi – Baltzar von Platen și Carl Munters
– s-au gândit să recondiționeze apa care se scurgea, astfel că în 1922 apărea frigiderul profesionist – cu compresor și compartiment de gheață, comercializat în SUA la prețul de 714 $ în condițiile în care un Ford Model-T – mașina la modă a timpului – costa 450 $!
– Doc, vreau să te mai întreb ceva: am văzut în frigiderul nostru o rotiță pe care mami o învârtește uneori. Îmi spui la ce servește?
– Rotița despre care-mi vorbești a fost inventată în 1918 și era un dispozitiv de control al temperaturii. Cu ajutorul lui se alegea temperatura de înghețare dorită. Mami, învârtind rotița, reglează, de fapt, frigul din frigider. Iar în anii ’50 ai secolului trecut s-a inventat dezghețarea automată a frigiderelor și a apărut posibilitatea producerii automate a cuburilor de gheață.
– E foarte lungă istoria frigiderului, Doc…
– Asta e, Dănuț, a pornit de la o cabină de lemn din secolul XVIII și a ajuns la frigiderele de azi moderne, colorate, c-o ușă sau cu două, mai mici și mai mari, dar de neînlocuit în bucătăria noastră.
– Și iarăși noi suntem cei norocoși.
– Asta e! Pe lângă faptul că ați ascultat azi istoria unei invenții care a schimbat lumea, o mai aveți și acasă, ba chiar și în mașina lui tati. 🙂
– E tot, Doc?
– E tot, Dănuț.
Pa, pa, până la invenția viitoare.
REGATUL SPIRIDUȘILOR 