больной-мальчика-22530050Salut, prieteni! Sunt Dănuț, curiosul de la biblioteca Târgu-Mureș. De fapt, deja de câteva zile nu mai merg la bibliotecă pentru că…m-am îmbolnăvit. Stau în pat, am febră și mă doare capul. Medicul mi-a prescris tratamentul necesar, dar mie-mi place mai mult aspirina – cum iau o pastilă, cum nu mă mai doare capul! Chiar mi-am zis – ce noroc că a fost inventat un astfel de medicament! Iar ieri m-a telefonat bunul meu prieten Doc. Mă tot întrebă de sănătate și eu i-am povestit ce influență benefică are asupra mea aspirina! Ceea ce mi-a spus Doc, a fost de-a dreptul surprinzător pentru mine.

disney-s-snow-white-and-the-seven-dwarves-doc-lifesize-standup_a-G-2568290-0Aspirina, Dănuț, este cel mai vechi medicament inventat de om. Încă în antichitate, anul 400 î.H, medicul grec Hipocrate, căruia astăzi îi spunem părintele medicinei, a descris în lucrările sale detalii despre acest renumit medicament.

– Vrei să spui că în antichitate oamenii luau pastile pentru dureri de cap?SAL

– Ba nu, Dănuț, pe atunci nu existau pastile. Hipocrate folosea un extract din pulbere de scoarță de salcie în tratamentul pacienților care prezentau dureri și aveau febră.

– Și acest remediu era folosit doar în Grecia Antică?

– Nu numai. Acest medicament este menționat și în textele descoperite în altă parte a Terrei – vechii amerindieni foloseau, și ei, scoarță de salcie pentru a ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și durerile reumatice. Proprietăţile pudrei din scoarţă de salcie au fost menţionate şi în textele antice din Sumer, Egipt şi Asiria. Iar în China și Africa de Sud efectele benefice ale acestei plante erau cunoscute încă din preistorie.
Nu încape nici o îndoială că remediul era cunoscut și altor popoare, care l-au folosit, dar nu ne-au lăsat informații în acest sens.

– Dar în lumea romană sau în perioada evului mediu? Tot foloseau acest remediu? 

– Nu se cunosc referiri la acest medicament, dar eu sunt sigur că medicii de atunci au cunoscut și folosit calitățile cojii de salcie. În schimb, s-a constatat că, mult mai recent, în anul 1763, preotul englez Edmund Stone din Chipping Norton menționa în scrierile sale scoarța salciei drept un remediu eficace împotriva febrei.

– Aha! Asta se întâmplă, deja, în secolul al XVII-lea

– Da, da, iar la începutul anilor 1800, egiptologul german Georg Ebers, cumpărând papirusuri de la un vânzător stradal egiptean, a descoperit în renumitele Papirusuri Ebers o colecție de 877 de rețete medicinale, din anul 2500 î.H., care recomandau o infuzie de frunze uscate de mirt pentru reumatism și dureri de spate alături de ceai din extract de coajă de salcie pentru febră și alte dureri.

– Această pudră extrasă din scoarță de salcie se vindea în farmacii? Ce gust avea oare?

STRUCTURA-Acid acetilsalicilic
STRUCTURA aspirinei – Acid acetilsalicilic

– Uf… Era amară. În farmacii a apărut abia în 1828, în Franța, când farmacistul Henri Leroux şi chimistul italian Raffaele Piria au izolat în formă cristalină extractul activ al scoarței, numit salicina, după numele latin pentru salcia alba (Salix alba).

– A-a-a, deci de la salicilina se trage numele de acid salicilic? Mama mi-a tratat acneea cu acest acid, ba chiar și o rană la genunchi când am căzut de pe bicicletă…

– Da, acidul salicilic este utilizat de secole întregi în scopuri medicale – pentru a reduce durerile, de exemplu, dar și în tratamentele de înfrumusețare, deoarece are numeroase beneficii asupra pielii. Acest acid stă la baza preparării aspirinei.

– Dar în vânzare, Doc, în farmacii, în calitate de medicament, aspirina când a apărut?3-felix-hoffmann

– Se întâmplă în 6 martie 1899, Dănuț, când compania germană Bayer a înregistrat Aspirina ca marcă înregistrată. Aspirina a fost pusă în vânzare, iar obținerea medicamentului în formă farmaceutică este atribuită chimistului Felix Hoffmann, din Bavaria, care a descoperit o formă stabilă de pudră de acid salicilic în timp ce experimenta pentru a găsi o metodă curativă în tratamentul reumatismul tatălui său. Cât despre termenul „Aspirin”, acesta reprezintă denumirea sub care compania Bayer din Germania a produs pentru prima dată acest medicament minune.  Numele ei s-a format din A de la acetil și „spir”, de la acidul spiric, extract din frunze de salcie și din planta Spiraea ulmaria, cunoscută la noi ca „barba caprei”.

– Waw! Aspirina poate fi cel mai longiviv medicament?  Da!?

– Da, Dănuț, ai dreptate! Se consideră cel mai vechi medicament. Astăzi, aspirina se produce sub zeci de forme – mai ușor tolerabile digestiv, mai plăcute la administrarea orală, în doze mai mari și foarte mici pentru un tratament îndelungat etc. Ca rezultat al variabilității sale, este menționat de 3 ori pe Lista Medicamentelor Esențiale a Organizației Mondiale a Sănătății.

– Este într-adevăr un medicament minune!

VECHE– Dar asta nu e tot! Aspirin a făcut istorie, fiind primul analgezic ajuns în spațiul cosmic, fiind inclus în echipamentul misiunii spațiale Apollo 11 în 16 iulie 1969, în care omul a pășit pe Lună. Atunci era cunoscut mai mult ca analgezic pentru tratarea durerilor de cap și articulațiilor. Acum Aspirin are multe alte recomandări. În ciuda istoriei sale milenare, Aspirin continuă să fie unul dintre cele mai inovatoare produse medicamentoase.

– Și iarăși vei spune că suntem niște norocoși!

– Foarte norocoși, Dănuț! Pe lângă faptul că ați aflat istoria unei invenții ce a schimbat lumea, o mai aveți în toate farmaciile din cartier, gata să vă trateze febra și durerile de cap!

E tot, Doc?

– E tot, Dănuț! Însănătoșire grabnică!

Pa, pa până la invenția viitoare!