Bine v-am găsit, micii mei prieteni! Ştiu că, rămânând singuri acasă, vă plictisiţi şi le cereţi părinţilor să vă cumpere un animal, în special un câine, uneori poate o pisică sau un hamster, mai rar nişte peştişori sau o broască ţestoasă.

Motivele sunt diferite, unele mai temeinice decât altele: N-am cu cine să mă joc, mă plictisesc – îi spui mamei. Sau: Prietenul meu are unul, iar mie de ce nu-mi cumperi?  îi reproşezi lui tati. De obicei, părinţii au un răspuns foarte convingător în acest caz: Ce ne trebuie nouă un animal, uite câte jucării ai! – spun ei.

Dorindu-ţi un prieten de companie, situaţia se schimbă în favoarea ta, când casa voastră are curte. În acest caz, câinele sau pisica sunt mai uşor acceptaţi de părinţi. Când e vorba de un câine mare, curtea e necesară ca el să se simtă bine, iar tu să ai unde te juca cu el.

Eşti deja destul de mare să înţelegi, câinele are nevoie de spaţiu ca să fie fericit, că, nu e sufucient doar tu să te bucuri că ai un animăluţ. Trebuie şi el să se simtă bine pentru aţi face ţie o companie plăcută.

De-asemenea ar trebui să te gândeşti că un animal, pentru a creşte mare şi sănătos are nevoie de hrană, iar tu, vei fi cel care-l va hrăni şi va avea grijă de vesela lui.

Şi încă ceva, câinii, ca şi copii, au nevoie de îngrijire: ei trebuie spălaţi, pieptănaţi şi frezaţi, ba chiar mai mult, ar fi bine să-i speli şi dinţii: căţeluşilor le place să aibă dinţii curaţi. Nemaivorbind de plimbările zilnice, de care au nevoie căţeii ce trăiesc în casă. Astfel, vei mai avea o obligaţie, cea de a-ţi scoate patrupedul la plimbare.

De-aceea, bunul meu prieten, vreau să te mai gândeşti un pic dacă ești pregătit pentru a primi în casă un animal de companie.

Din surse demne de încredere ştiu că foarte mulţi copii rămân dezamăgiţi după ce obţin de la părinţi animalul mult râvnit.

În speranţa că sfaturile mele te vor ajuta să fii mai bun şi mai înţelept, îţi spun pa pa, şi-ţi dau întâlnire data viitoare.

Singur acasa: Mami, vreau un cățel!